Scurt istoric

Relaţiile diplomatice dintre România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord au fost stabilite la 20 februarie 1880, la doi ani după încheierea războiului de independenţă împotriva Imperiului Otoman, desfăşurat între anii 1877-1878.

În aceeaşi zi, relaţiile diplomatice româno-britanice au fost stabilite la nivel de legaţie. Consulul general al Marii Britanii la Bucureşti, William Arthur White, a fost primul dintre reprezentanţii guvernelor celor trei Mari Puteri care şi-a prezentat scrisorile de acreditare caTrimis extraordinar şi Ministru plenipotenţiar al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Bucureşti, după îndeplinirea formalităţilor protocolare la Ministerul Afacerilor Străine.

În baza reciprocităţii, guvernul de la Bucureşti l-a numit pe Nicolae Callimachi-Catargiu, fost ministru de externe şi agent diplomatic al României la Paris, în calitate Trimis extraordinar şi Ministru plenipotenţiar al României la Londra. La 19 iulie 1880, acesta a prezentat scrisorile de acreditare Reginei Victoria.

Evenimentul a fost bine pregătit în prealabil. Ca urmare a misiunii diplomatice a poetului, scriitorului şi politicianului Vasile Alecsandri la Londra şi Paris, încununată de succesul obţinerii recunoaşterii Principatelor Unite de Marea Britanie şi Franţa, în 1860 au fost stabilite Agenţii diplomatice la Londra şi Paris.

Printre diplomaţii români de prestigiu care au lucrat la Londra se numără şi Mircea Eliade, tânăr asistent universitar, care, la 33 de ani, era numit ataşat de presă şi cultură la Legaţia României în Regatul Unit. Acesta avea să devină faimos istoric al religiilor, filozof şi profesor al Universităţii din Chicago, de renume internaţional.

După revoluţia anti-comunistă din 1989, Marea Britanie a devenit un partener apropiat şi unul dintre principalii susţinători ai aderării României la NATO şi Uniunea Europeană.